Author Archive

26 Mai 2014

Nostalgii

6 Comments Aberații, Întrebări, O lume nebună

nostalgia_8Ieri am fost la vot. Nu-mi lăudați spiritul civic pentru că, recunosc, mi-a cam lipsit (pentru prima oară de când se organizează alegeri libere în România). Noroc cu copilu’ care m-a sunat și mi-a ținut o teorie destul de bine argumentată încât să mă rușinez. Sau cu plimbarea de seară al cărei traseu trecea pe lângă locul unde s-a aflat urna? Neconcludent pentru această postare. Mai interesant este ce s-a întâmplat astăzi. Adică cele câteva ecouri slabe care mi-au ajuns la urechi, indirect proporționale cu starea generală de lehamite pe care cred că ați sesizat-o și voi. Să fi fost vreo 5-6 referi la procesul electoral, dintre care una nici măcar nu vorbea explicit despre el. Prin cine știe ce asociația, cineva a ținut să îmi spună că “era mai bine înainte”. Înainte însemnând, evident, vremea odiosului și a sinistrei sale soții.

Read more

23 Mai 2014

Muze?

9 Comments duzina de cuvinte, Joacă, O lume nebună, Oameni care contează, Personal, psi

MuzeAcum ceva vreme, când pe cer se adunaseră câțiva nori negri amenințând a război, am propus pentru clubul psi o temă de reflexie și de scriere pe o foaie albă de “hârtie”: inter arma silent musae. Îmi amintesc perfect că norii se adunaseră la una dintre granițele țării, deasupra unui colț de blogosferă și la intrarea unei scări din blocul vecin. Chiar și eu dobândisem câteva apucături belicoase urmare, probabil, a unui efect în lanț. Spre rușinea mea și din motive obiective nu am apucat să îmi spun părerea și am rămas cu regretul că nu mi-am acordat șansa de a-l contrazice, măcar puțin, pe Cicero. Nu, nu am devenit prea plină de mine și arogantă până la cer și înapoi de mi s-a năzărit o asemenea dorință, dar am realizat că trecerea timpului și schimbarea vremurilor alterează încet, încet, adevăruri pe care le considerăm adesea literă de lege.

Read more

21 Mai 2014

Cât

15 Comments Întrebări, Personal

choiceUneori poate fi al naibii de greu, îmi spuneam luni dimineață prinsă între grimasa unei dureri provocate de un accident stupid  și un zâmbet venit o dată cu un dar neașteptat și mai mult decât surprinzător. De fapt greutatea nu venea de la cele două stări pe care, de voie de nevoie, le trăiam concomitent (cu avantaj clar al primei dintre ele) ci de la micul haos în care încercam să pun puțină ordine. Ce să fac mai întâi? Să răspund la mail, la telefon sau persoanei de pe messenger?  Și care dintre cei doi oameni din fața mea ar trebui să aibă prioritate? Înțelegeam, cumva, că oricâtă bunăvoință aș avea, ceva va trebui sacrificat. Dar ce?

Read more

14 Mai 2014

Vreme trece, vreme vine?

6 Comments Aberații, Blogging, Oameni care contează, Personal

ceasUn prieten virtual a făcut astăzi o afirmaţie: “nu e ușor să constați că îți trece vremea”, totul prornind de la constatarea sa că nu îi sunt cunoscuţi termenii hashtag şi Instagram. Mi-a adus un zâmbet mare pe faţă căci a continuat cu “… dar mă refac imediat”, iar eu, deşi ştiu la ce se referă cele două chestiuni, ba chiar le şi folosesc uneori, m-am regăsit întru totul în exprimarea sa.

Nu este uşor să constaţi că timpul trece şi că lucrurile evolueză mai repede decât le poţi tu asimila. Din fericire, cel puţin pentru mine, îţi aduci aminte doar rar despre asta, în restul timpului fiind ocupat să ţii pasul cu vremea, cu vremurile şi să trăieşti. Iar când ţi se întâmplă şi te întrebi ce ţi-ar plăcea să alegi dintre a merge înainte şi a te întoarce înapoi în timp, este greu să bifezi varianta corectă şi să îţi dai răspunsul cel mai potrivit.

Read more

11 Mai 2014

Ultima soluție, încă o revoluție

6 Comments Blogging, Caz umanitar, Concurs, Oameni care contează, Personal, Semn SPRE carte

Trăim în secolul vitezei, ne grăbim tot timpul, ne împărțim cu greu între problemele pe care le avem de rezolvat și, încet-încet, ne înstrăinăm de cei din jurul nostru și, din păcate, de multe ori ne înstrăinăm și de eu-l propriu. Alergăm și avem senzația că numai așa ne vom atinge scopul și că, dacă încetinim ritmul, toată lumea ne-o va lua înainte. Ne stabilim priorități și încercăm să respectăm termene limită și doar, arareori, ne oprim să ne tragem sufletul, să ne întrebăm dacă merită atâta grabă și să ne uităm în jurul nostru cu atenție. Ne scuzăm, spunându-ne că lumea evoluează prea repede și că noi trebuie să ținem pasul cu ea.

Read more

10 Mai 2014

Pace?

7 Comments Blogging, duzina de cuvinte, Personal, psi

live-life-like-game-of-chess-ftrNu sunt arogantă și îmi place să cred că cei din jurul meu nu mă percep altfel, dar scriind pe blog, acum câteva zile, articolul despre război, am constatat că, pe undeva, o atitudine sfidătoare există. Îmi spun de niște ani, destui la număr, că nu îmi doresc pentru ziua de mâine altceva decât sănătate și că, atâta timp cât o am, pot să merg mai departe oricât de multe piedici mi-ar pune viața. Afirm, de fiecare dată când am prilejul, că eu nu cred în destin și că întâmplările care se rânduiesc în calea-mi pot fi de cele mai multe ori influențate. Nu cred în sloganuri motivaționale, dar într-un fel nu fac decât să mi le compun pe ale mele, proprii, să mă ghidez după ele și să merg, uneori cu capul înainte, mai departe.

Read more

08 Mai 2014

Cât de repede circulă veştile bune?

5 Comments Blogging, Hunedoara mea, Oameni care contează, Personal

Ieri am primit un e-mail. Un coleg din blogosferă îmi povestea despre o idee frumoasă și mă invita să duc și eu vestea mai departe. M-am scărpinat în cap și am căzut pe gânduri. Și am constatat că deși de ceva vreme (de când cu adunatul de voturi pentru Semnul SPRE carte) îmi tot spun că am învățat o lecție, se pare că încă nu o știu destul de bine. Ce lecție? Aceea că uneori trecem pe lângă lucruri care s-ar putea dovedi importante fără să le acordăm atenție și că ne schimbăm atitudinea doar atunci când noi suntem cei implicați. Nu vreau să pară că acuz pe cineva, pur și simplu constat că și eu am avut acest comportament de multe ori. Chiar și în ceea ce privește ideea despre care vă vorbeam. Citisem în fugă despre ea pe Facebook, îmi propusesem să aprofundez mai târziu, dar nu sunt foarte sigură că s-ar mai fi întâmplat acest lucru. Mereu pe fugă și veșnic cu argumentul lipsei de timp, poate că aș fi uitat. Și asta în condițiile în care nu sunt un om nepăsător și mi-am promis să fiu mai atentă la lucrurile din jurul meu. Da, am foarte puțin timp și aș avea nevoie de o zi cu mult mai multe ore decât cele 24, dar dacă stau strâmb și judec drept, cum îmi fac vreme pentru o țigară sau o cafea, aş putea să îmi fac timp și pentru altele.

Read more

04 Mai 2014

Război?

27 Comments O lume nebună, Oameni care contează, Personal

Aud (și citesc) din ce în ce mai des cuvântul război. L-am mai auzit și până acum, l-am citit în cărți sau în ziare și l-am văzut transpus în imagini în filme sau în jurnale de știri. M-am înfiorat și, cu un egoism care nu  cred că este condamnabil, m-am bucurat că mă aflu departe de zgomotul armelor. Mi s-a părut că înțeleg coșmarul prin care trec alți semeni de-ai mei și mi-am văzut mai departe de viață și de micile mele războaie.  Căci, până la urmă, mi se pare că întreaga noastră existență este o luptă: cu proprii demoni, cu neputințele personale, cu întâmplările nefaste și cu ceilalți oameni (deși, de cele mai multe ori, ne amăgim că doar cu ideile lor ne luăm la trântă).

Acum, acest cuvânt îmi sună oarecum altfel. Poate pentru că îl văd materializat foarte aproape de noi și aud numele României în declarații belicoase. Unii spun că este doar propagandă deșănțată, alții vorbesc despre al treilea război mondial. Și nu pot să nu îmi amintesc despre un lucru pe care, cândva, ni-l spunea unul din dascălii mei: al patrulea război mondial îl vom purta cu bâtele, căci la acel grad de dezvoltare ne va aduce trecerea printr-un al treilea.

Read more

30 Apr 2014

De miercuri seara…

28 Comments Blogging, Oameni care contează, Personal, Semn SPRE carte

Ceva mai devreme am deschis Google Analytics și mi s-a făcut rușine. 6 vizitatori online și numărul de vizualizări aproape ca într-o zi când postez ceva nou și asta în timp ce eu am scris din ce în ce mai rar. Aș putea să mă scuz spunându-vă că am fost ocupată să adun voturi pentru Semn SPRE carte, că am fost obosită și, uneori, prea nervoasă ca să aștern gânduri pe foaia virtuală, dar, deși toate acestea sunt adevărate, motivul pentru care nu am făcut-o a fost cu totul și cu totul altul: gânduri mult prea amestecate și  teama că nu o să le pot rândui atât de bine încât să fie înțelese așa cum se cuvine. Voi scrie acum, deși nu sunt convinsă 100% că am reușit să le pun în ordine.

Read more

27 Apr 2014

Plagiat divin?

10 Comments Aberații, O lume nebună, Oameni care contează, Personal

6a01053625d752970c0120a80795c7970bEste clar. Sunt meteo-sensibilă. Nu că m-ar durea șalele când vremea devină urâtă, dar se pare că, atunci când plouă, îmi dau târcoale toate gândurile negre. Dovadă ultimul articol. :) Acum, că a ieșit soarele, am deja altă stare de spirit. Sau poate am conștientizat, din nou, un lucru pe care îl știam deja. Lumea nu este făcută după chipul și asemănarea mea. Ceea ce, de fapt, este bine. În primul rând pentru că mă ajută să mă păstrez zdravănă la cap (vorba unei prietene virtuale) și în al doilea pentru că nici mie nu-mi place uneori de mine (și aici, schimbând perspectiva, îi dau dreptate Matildei deși ieri am contrazis-o pe blogul ei).

După chipul și asemănarea… Citeam undeva, nu-mi mai aduc aminte unde, că omul este un plagiat divin. Mi-a plăcut mult expresia și gândul mi-a zburat, instantaneu, spre o întrebare:”Atunci de ce suntem atât de diferiți?”. Și, fără să vreau, mi-am dat răspunsuri care de care mai ciudate. Fie s-a întâmplat ca partea de contribuție originală existentă în fiecare dintre noi să fie cea care ne domină personalitatea, fie creatorul s-a privit în miliarde de oglinzi, unele mai bune, altele de mai slabă calitate. Sau poate că i s-or fi aburit ochelarii pe parcursul procesului de creație. Nu strigați, rogu-vă, blasfemie. Încercam și eu niște metafore. Metafore de om care, la 7 dimineața, s-a întors de la muncă.

Read more