Comentarii la: Aruncă cineva piatra?

De către: elly weiss

elly weiss — Thu, 16 Jan 2014 13:38:27 +0000

Ai dreptate relativ la actorii care ajung sa se identifice doar cu un personaj. De regula se intampla in cazul serialelor. Mai rar in cazul filmelor pentru marele ecran. Si eu ii percep cam la fel pe unii actori. Despre Dr. House, adica despre Hugh Laurie nu-mi pot da cu parerea pentru ca n-am vazut nici macar un episod, dar stiu personajul.
Cat despre situatiile in care adoptam anumite “roluri” cred ca o facem de nevoie sau circumstantial, deci tot de nevoie. Sau poate si fiindca ne place un anumit gen de personaj/rol. Vorbesc la modul general. Probabil ca nu e om sa nu fi experimentat asta la un moment dat fie si doar la nivel de incercare. Histrionismul e in firea umana. Mai mult sau mai putin.
Mi-a placut mult tema articolului.

De către: Irealia | Roluri prevestesc rubine (V)

Irealia | Roluri prevestesc rubine (V) — Wed, 15 Jan 2014 22:02:37 +0000

[…] Ne place sau nu, recunoaștem sau nu, trăim schimbând roluri. Uneori ni le dictează conjunctura, alteori, în calitate de regizori ai propriilor noastre acțiuni, ni le atribuim singuri. Unii numesc asta compromis. Alții îi spun adaptare. Se întâmplă câteodată să fie vorba de ipocrizie.- Sonia – fragment din: Aruncă cineva piatra? […]

De către: roxdumitrache

roxdumitrache — Wed, 15 Jan 2014 19:26:38 +0000

Nu ştiu dacã este vorba de cameleonism dar ştiu sigur cã oameni suntem şi fãrã sã vrem cei mai mulţi dintre noi, suntem pãrtinitori. Avem simpatii şi antipatii pe care nu le putem stãpâni oricât ne-am strãdui. Prea puţini oameni reuşesc sã rãmânã egali în comportamentul lor indiferent de sentimentele pe care le au faţã de cei din faţa lor. Chiar şi persoanelor educate şi cu o culturã solidã cred cã le este greu uneori sã nu încline balanţa in avoarea unor persoane. Dar nu aş merge pânã acolo încât sã consider cã joc “roluri” diferite. Sunt tot eu dar, funcţie de experienţele trãite anterior cu unele persoane pot sau nu sã rãmân calmã şi rãbdãtoare sau sã consider cã trebuie sã pun capãt rapid întrevederii. Uneori poate chiar cu strigãturi. Şi apoi dintre cei care aveţi mai mulţi copii, nu vi s-a strigat niciodatã : “dar pe X de ce îl laşi la film cã nici el nu a luat 10 la mate?” rãspuns: “El este mai mare! Sau: tu vezi de notele tale!” Am fost nedrepţi sau i-am evaluat diferit pe cei doi copii şi am luat decizia cea mai potrivitã situaţiei? Oricum am fost judecaţi de cel “nedreptãţit” cã nu mãsurãm cu aceeaşi mãsurã. Vestita oca a lui Cuza, îşi face apariţia în prim-plan, cum îmi place mie sã definesc aceastã situaţie.

De către: Sonia

Sonia — Wed, 15 Jan 2014 16:55:11 +0000

O să-ți placă. E foarte fain, cu mult umor și situații inedite.

De către: Sonia

Sonia — Wed, 15 Jan 2014 16:53:47 +0000

Dacă vrei să pari mai bun pentru a-i impresiona pe cei din jur, e sigur că o să-ți reușească doar până la un punct. Apoi se spulberă totul. Este posibil însă ca aceste eforturi să și schimbe ceva în comportamentul unui om. E cazul ideal, dar eu am astfel de exemple concrete (din viața de dincolo de monitor).

De către: Sonia

Sonia — Wed, 15 Jan 2014 16:50:03 +0000

Este adaptabilitate, asta este clar. Depinde însă dacă te adaptezi ca să supraviețuiești sau doar ca să par altfel în ochii celor din jur.

De către: Sonia

Sonia — Wed, 15 Jan 2014 16:36:05 +0000

Și mie mi s-au părut primele două episoade sub nivelul celor două sezoane deja vizionate. Dar apoi a meritat să mă uit în continuare.

De către: Sonia

Sonia — Wed, 15 Jan 2014 16:34:44 +0000

Nici mi nu-mi plac filmele dublate. Îmi amintesc despre unul văzut pe vremea studenției mele în care Alain Delon (monstru sacru la acea vreme) vorbea rusește.

De către: Sonia

Sonia — Wed, 15 Jan 2014 16:33:39 +0000

E clar că rolurile apar din nevoile fiecăruia. Dar câte ni se potrivesc si reușim să le jucăm până la capăt și pe câte le purtăm doar ca pe o haină prea largă sau prea strâmtă? Cred că depinde de fiecare.

De către: Ioana Șoglu

Ioana Șoglu — Wed, 15 Jan 2014 14:33:51 +0000

Voi urmări și eu serialul, mersi pentru recomandare. După Dexter, The Mentalist, White collar și Lie to me, aveam plăcere să văd un film de epocă.